Autori > Dimitrie Anghel


Cometa - Actul 02 - Scena 03



ACTUL II


SCENA III


    Aceiasi, Doamna Gubin, Doamna Mirea, Lucica,
    Cleo, Nineta, Sculptorul Pralea, Hals, Rudi,
    (cătră Colum)


    Tanta

    Invitații!

    Pralea

    Splendid arcuș!

    Hals Diabolic! Nineta

    Serafic! Rudi

    Sarasate!

    Hals

    Un Wasserfall armonic de triluri și stacate!

    Tity

    (către grupul din față) Urcat e diapazonul!

    Doamna Gubin Frumos!

    Doamna Mirea

    Aici stați voi?

    Tity (arătînd pe Colum)

    A renviat poetul!

    Lucica
    Să-l auzim și noi!

    Nineta

    Cînd ai sosit divine?

    Cleo
    Visez?...

    Ce vă mirați?

    La noi întotdeauna artiștii consacrați Sînt musafirii casei...

    Colum (înclînându-se)

    Prea multă cinste, doamnă!

    Doamna Gubin

    Nu... nu... noi știm prea bine talentul ce însamnă...
    Și sîntem foarte mîndri!...
    Pe cînd trăia Gubin, Alecsandri, sărmanul...
    Ce de-amintiri îmi vin.
    Colea-și trăgea fotoliul... și cîte nostimade
    Nu ne spunea... Vai, Doamne, ce suflet cumsecade!

    Tity

    Să-i trecem dar fotoliul... Nu te jena, Colum!

    Colum

    Mi-ar prinde poate bine după atîta drum...

    Tity

    Așază-te atuncea...

    Roro

    (către Doamna Mirea)

    Ah! E incorigibil!

    Tity (către Colum)

    Ia loc și te declară de-acum inamovibil!...

    Doamna Mirea

    Pan’ nu și-o spune Tity sentința lui, se poate?
    Mă rog, ce-nșeamnă asta să rîzi mereu de toate?...

    Ei, lasă-l, că nu strică cu gluma nimănui...
    Gubin al meu, sărmanul, era la vîrsta lui
    Aidoma ca dînsul...

    Tity

    O, doamnă,-s încîntat
    Că aducea cu mine ilustrul răposat!...

    Rudi

    C-o mică diferență: era un om cuminte...

    Hals

    Ha! Ha!

    Pralea

    Ai! a pățit-o jonglerul de cuvinte...

    Tanta

    Lăsați Cometa-n pace!

    Hals

    Mă rog, care cometă?

    (Fetele rîd cu înțeles.)

    Pralea
    (cu mirare)

    Cum n-ați văzut-o încă? Ciudat! Dar nu-i gazetă
    Să nu-i fi dat portretul...

    Fetele

    (cu mirare)

    Care portret?

    Pralea

    Ce fel?

    N-ați auzit de noua cometă Baladei?

    Cleo

    Cum? Baladei îi zice?...

    Roro
    (către Tity)

    Ce! ai un concurent?

    Tity
    (grav)

    Un interim pe care îl las pe firmament,
    Cînd mă cobor în lume...

    Doamna Mirea

    (către Pralea)

    Și cum e?...

    Pralea

    O splendoare!
    Dar numai cătră ziuă, tîrziu de tot, apare
    Cînd e senin...

    Nineta

    Ei, asta-i! Noi o vedem și-acum!
    (Fetele rîd.)

    Pralea

    (se uită, mirat, în toate părțile)

    Unde-o vedeți?

    Lucica
    Aici!

    (Haz mare.)

    Pralea

    Tu o zărești, Colum?

    Colum
    (distrat)

    Eu?... Nu...

    Pralea
    (întrebător, către Hals)

    Hals

    Nici eu, firește...

    Pralea

    (către Tity)

    Atunci... dar dumneata?

    Tity

    O văd și nu...

    Pralea

    Dar unde?
    Lucica

    Ei, las’... N-o mai căta...
    Cleo

    (cu mirare, luînd traducerea Iliadei de pe masă)

    Un nou volum?...

    Nineta
    Al cui e?...
    Tity

    (luînd volumul din mîna lui Cleo și uitîndu-se la copertă)

    Cunoști pe delicvent?

    Pralea
    (uitîndu-se peste umărul lui Tity)

    Recidivist...

    Lucica

    Maestre, îl știi?
    Tanta

    Colum

    Respins de Academie în unanimitate!

    (Răsfoind, volumul)

    Sărmane hexametre așa pios lucrate!
    Nemuritorii noștri adună pergamente,
    Ei nu vor să trăiască în vremile prezente,
    Țin să s-asimileze cu vechile carboave,
    Le place atmosfera de mucede hrisoave
    Și-au devenit chirilici ca Biblia Scheiană...
    Fotoliul academic e pentru ei o strană
    În care dorm în pace un somn matusalemic...
    Sînt ingineri, istorici, cîte-un poet anemic,
    Ce-asistă la ședință ca într-un sanatoriu...
    Din cînd în cînd un doctor tușește un memoriu,
    Sporind cu un infoliu celebrele Anale...
    Din cînd în cînd s-aude cîte-un aeternum vale,[5]
    Spre-a da o dezmințire, căci foarte-adeseori
    Mor și-academicienii, deși-s nemuritori!
    Tăcere-n necropolă, și alt postum ia strana
    Aceluia ce-și mută fotoliu în Nirvana...
    Dar dacă mai există sau nu literatura,
    Și dacă arii nouă mai cîntă zeul Pan,

    Ei ce-au pierdut de-a pururi contactul cu natura
    Nici nu voiesc să știe... stau după paravan,
    Se-mbracă în giubele de pergamente vechi
    Și cu peceți și-astupă augustele urechi
    Spre-a nu-i lovi - oroare! - cumva curentul nou...

    Cleo

    Dar sînt atîtea premii?...

    Are talent?

    Colum

    Da. Dar de-așa cadou Nu-s vrednici literații...
    Sînt premii, un nămol...
    De pildă, anul ăsta, stațiunea Tekirghiol A fost încoronată...

    Tity (compătimitor)

    Aveți dreptate voi!

    Poftim! s-arunci un premiu într-un așa noroi!

    Rudi

    Se spune că e muncă în opul premiat...

    Colum

    (ridicînd cartea)

    O fi! Dar asta nu e? Homer reînviat
    Prin truda și voința unui benedictin...
    Ce stăruință trebui și ce amarnic chin
    Spre a călca pe urma lăsată de-un gigant,
    S-a întrebat el oare. maturul corp savant?

    Pralea

    De noi, sculptorii,-i bine. Noi nici nu vrem să-i știm P
    e ei ori alți macabri clienți de țintirim.
    Tot dintr-un lut îi facem...
    Păcat că mor cam rar...
    La mine plastilina stă gata-n buzunar...

    Doamna Gubin

    Dar răi sînt azi artiștii! Sărmanu-Alecsandri...
    Ce suflet cumsecade...

    Pralea

    (către Colum)

    Ca noi, cînd om muri... (Muzica reîncepe zgomotos.)

    Hals (către Roro)

    Întîiul vals, mein Fräulein?

    Roro

    O nu... vă mulțămesc. Hals

    De ce?...

    Tanta

    Nu-i place valsul...

    Hals

    Se poate?... Nu-i firesc,
    La noi în dulcea țară cu Dunărea albastră,
    So eine schöne Nixe,[6]
    cum sînteți dumneavoastră.
    Tresare cînd aude acordul unui vals,
    Și nu mai are-astîmpăr...

    Roro

    O fi, domnule Hals!

    Hals

    Da, da...
    În viața noastră nici nu aveți idee
    Ce loc ocupă valsul...
    La noi toate se-ncheie
    C-un tour de vals...
    Da, valsul! Eu îl ador, duduie!
    Atîta frenezie nici într-un cîntec nu e,
    Oricît de plin de viață ți s-ar părea aceia...
    La Capri, La Sorrento se joacă tarantella (mimează)

    În sunet de tambure...
    O manola-n Sevilla Bătînd din castagnete danțează seguidilla...
    Tity

    (imitîndu-l)

    Ollè!

    Hals

    Cu-aprinsul ceardaș se laudă maghiarii...
    Dar nici un danț nu curge în ritmul unei arii

    Mai legănat ca valsul...
    Nici valul mîndrei mări
    Pe dune nu descrie mai sprintene mișcări,
    Nici adierea serii n-alunecă mai lin
    Pe lanurile-ntinse... Da, valsul e divin!
    Da, orișice mi-ați spune, nu-i nici o melodie
    Așa de fermecată...

    Cleo

    Destulă teorie! La ce să pierdem vremea?... N-auzi, ne cheamă

    Strauss...

    Hals

    Da,-l recunosc, mein Fräulein, divinul Fledermaus! (Îi oferă brațul și deschide valsul.)

    Lucica

    Să mergem! (Pornește cu Rudi.)

    Colum (cătră Tanta)

    Domnișoară...

    Nineta

    (cătră Roro)

    Nu vii?

    Roro

    Merçi, Ninetă!

    Tity

    (în treacăt)

    Ce-aștepți, domnule Pralea, iar cauți vreo cometă?... (Către Roro, oferindu-i brațul)

    Pot fi mai în favoare ca neamțul guraliv? Permiteți, domnișoară?

    Roro

    (respingîndu-l cu un gest)

    Merçi de portativ! (Tity iese cu tot grupul, afară de Roro.)




Cometa - Actul 01 - Scena 01
Cometa - Actul 01 - Scena 02
Cometa - Actul 01 - Scena 03
Cometa - Actul 01 - Scena 04
Cometa - Actul 01 - Scena 05
Cometa - Actul 02 - Scena 01
Cometa - Actul 02 - Scena 02
Cometa - Actul 02 - Scena 03
Cometa - Actul 02 - Scena 04
Cometa - Actul 02 - Scena 05
Cometa - Actul 02 - Scena 06
Cometa - Actul 02 - Scena 07
Cometa - Actul 03 - Scena 01
Cometa - Actul 03 - Scena 02
Cometa - Actul 03 - Scena 03
Cometa - Actul 03 - Scena 04
Cometa - Actul 03 - Scena 05
Cometa - Actul 03 - Scena 06


Aceasta pagina a fost accesata de 662 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio